vineri, 13 august 2010

A fost odata

Stau si ma uit la o poza cu mine...din curiozitate incerc sa fac o comparatie intre 2 poze una recenta si una din trecut...si raman pur si simplu uimit, si terifiat in acelas timp..nu din cauza ca m-am schimbat, ci pentru ca undeva in adancul mintii mele..credeam ca mereu voi fi acel copil care toata ziua se plimba prin cartier, se distreaza cu prietenii, rade, se indragosteste, iubeste si toate cele... unele din ele vor rezista in timp...dar nu vei mai putea avea satisfactia sau timpul, sa joci fotbal cu prietenii tai cei mai buni...sa mergi pur si simplu la o adunare intre prieteni sa razi si atata tot...
Te gandesti ca sunt in fata ta 2 exemple de ceea ce va fi, si ceea ce incerci cel putin sa ajungi...parinti tai..orice copil cred ca isi doreste sa ajunga sa realizeze ceva cel putin cat parinti lor, unii pentru a nu dezamagii, unii pentru a se simti ei impiniti, legea firii..dar tot asa te gandesti ca te-ai duce sa hoinaresti prin diverse locuri, fel si fel de magazine, te-ai plimba cu autobuzu unde apuci si unde te duce doar de dragu de a pierde timpul.. cand te intreaba cineva "unde te duci" tu sa raspunzi "unde ma duc picioarele"...nu trebuie sa ai o anumita tinta, trebuie doar sa te relaxezi, sa profiti de moment si sa faci ce ti se pare tie normal ca ar face un copil in acel moment, fiindca poate undeva in viitor te vei gandi "iauite ma...cum mi-am pierdut eu cel mai pretios timp din viata", poate vei vrea sa le povestesti ceva copiilor tai, nepotilor ... si realizezi cu stupoare ca practic .. nu ai ce, chiar iti doresti asta? merita sa risti sa faci ceva ce pana acum nu ai mai facut, sa experimentezi ceva nou, sa te descoperi sa iti maresti granitele cunoasterii, nu se stie niciodata cand iti va fi util.
Nimic din lume nu se compara cu o stare de implinire atunci cand faci ce ti-ai propus si totul a iesit bine pentru toata lumea, cand te-ai distrat...fie ca faci un gratar cu prietenii, ca iesiti la o plimbare, ca mergeti la o terasa si radeti de se uita toata lumea la voi..ce conteaza!? sa se uite..parca ei n-ar fi avut copilarie...sau... poate n-au avut.
Trebuie sa te gandesti din cand in cand, " ce ma face pe mine fericit?" si sa incerci sa indeplinesti(asta daca esti sanatos la cap), nu te mai gandii ca paote vei dezamagii pe altii, ca poate te vor privii cu alti ochi, nu te mai gandi ca "poate..." si atat, gandeste asa.... "ce frumos ar fi..." .
Fie ca citesti o carte, fie ca stai singur pe banca cu muzca ta preferata in urechi, fie ca te uiti la nori si iti pui imaginatia in miscare, sau ca stai in camera ta cu ochii inchisi pentru cateva minute in liniste deplina si iti imaginezi locul perfect pentru tine, persoanele care le-ai dori in peisaj si tot asa...nu iti mai obosi mintea cu fel si fel de intrebari fara rost, si uneori fara raspuns...uitati diferenta, citeam odata ca ne putem odihnii creerul mai bine ca in somn doar incercand sa ne gandim la 1 singur obiect pentru 1 minut, sau macar cateva secunde, veti vedea ca este extrem de greu, mereu va vor aparea in gand si alte obiecte, alte detalii...
Uita ce s-a intamplat ieri daca ai avut o zi grea, si incearca sa te porti ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, gandeste-te ca ziua de azi este una noua, si poate vei avea parte de cel mai mare noroc din lume, poate te va ajuta...iesi din lumea aia a ta inchisa in tine...remediul este distractia, rasul, prietenii...vei vedea ce simplu este sa uiti de toate cand razi alaturi de prieteni...
Viseaza la lucruri frumoase, culca-te in gand cu cele mai frumoase lucruri care ti s-au intamplat sau care ai vrea sa se intample, si daca vei visa vei fi surprins cat de plin de viata esti cand te trezesti, cat esti dispus sa ii inveselesti si pe altii, mai mult umor, mai multa energie, mai mult optimism..
Normal ca nu se vor intampla doar lucrui bune, vor fi si zile grele, pline de intrebari, de raspunsuri, de enigme...eu unul folosesc muzica, de fiecare data cand simt ca toata pofta mea de viata a disparut incerc sa fac ceva sa imi ia gandurile de la ce m-a intristat, de cele mai multe ori cant, si incerc sa inteleg povestea fiecarui cantec...stiu ca atunci cand vrei sa faci ceva de genul acesta, sufletul dicteaza pe dos, dar nu este imposibil sa o faci, nu trebuie sa te lasi cufundat in acel sntiment de tristete.

Vorbeam de diferente, de lucruri care se schimba...nu sunt nici trist, nici suparat, ca toate acestea se schimba, adevarat pierdem multe, dar si castigam alte lucruri in schimb, nu am cum sa va spun ce anume mai avem pana vom vedea viata cu alti ochi. Adevarat ne schimbam fizic, dar si sufleteste, comportamental...eu cred sincer in putearea unui om de a se indrepta si de a invata din greseli, de a se schimba, fiindca stiu ca aveam propriile conceptii despre diverse lucruri, propriile metode, in timp am observat ca s-au imbunatatit, doar ascultand ideile altora, sau incercand sa fiu mai bun pana cand am reusit..deci timpu trece, ne schimbam, dar cu aceste schimbari reusim sa fim si mai buni; adevarat nu mereu poti schimba anumite lucruri, sunt lucruri de care persoana respectiva nu se poate desprinde, ii place sa faca ceva intr-un fel sau un alt lucru in alt fel, nu il poti forta sa faca altfel...pana la urma asta ne deosebeste, alfel ar insemna toti sa devenim perfectionisti in toate.

Daca vrei sa te schimbi, fa acest lucru fiindca asa simti tu ca este mai bine pentru tine si cei din jur, fa acest lucru fiindca asa trebuie, nu fiindca iti spune cineva.

Un comentariu:

  1. Mda...si eu am scris ceva in relatie cu ce zici tu aici..in fine. Trebuie neaparat sa ne traim viata cat mai putem pentru ca o sa crestem si o sa vina problemele si alte alea. Dar si acum avem scoala. Asa ca...cum sa ne impartim?

    RăspundețiȘtergere