Oamenii se mint in fiecare zi. Fara rusine, fara remuscare, cu nonsalanta, des, pe fata. Se mint ca totul este perfect, ca iubesc sau urasc, ca sunt imperfecti sau perfecti sau ca nimic nu este bine, se mint ca tot ce fac este un esec, ca nu sunt capabili, se mint in toate priviintele. Acesta este un mecanism al vietii, nu avem cum sa-l controlam. Simtim ca suntem stapani pe situatie, asupra propriei noastre vieţi atunci când o facem, avem senzatia ca totul este asa cum ar trebui sa fie, si ca nimic nu poate schimba acest lucru. Cat de des auzim..."nu pot trai fara el/ea", "nu pot", "e imposibil", "nu sunt in stare....", "eşti cel mai bun/cea mai bună", "toat alumea ma uraste/iubeste", si in final "nu mai suport". Doar niste minciuni, afirmatii fara a fi gandite, se duce o lupta intre viata si om, in care omul vazand ca devine din ce in ce mai greu renunta, zice ca nu este vina lui, imparte vina altor apropiati pentru a scapa el de aceasta povara....sunt doar niste afrimatii ce vor sa ne faca viata sa para, asa cum vrem noi sa fie, sa fie mai usoara, sau o lume in care, nu noi suntem de vina, toti cei din juru nostru sunt de vina....
Şi cum ar fi dacă într-o zi nu ne-am mai minţi? Ca naiba...Nu ar mai exista pasiune, n-ar mai fi suferita, n-ar mai exista daruire, nu ar mai exista indarjire, curaj,dorinta totul s-ar reduce la o grămadă de inşiruiri logice, deducţii - raţionamente -...judecati, argumente, probabilizari.. poate ar fi prea de gheata totul, parca am fi niste roboti care duc o anume viata stabilita. Ţipete, tristeţe, extaz, veselie, anxietate, teamă, bucurie, suferinta, iubirea....poate n-ar mai fi chiar aşa cum le ştim.
Si totusi, daca din cand in cand........Asa ca va las pe vois a decideti "Minciuni frumoase sau adevaruri dureroase?"
Frumos spus , minciuni frumoase fara ezitare, restul e poveste .....
RăspundețiȘtergereAdevaruri dureroase ma frend...dekt sa fi maintit pe fata mai bine asa...;)
RăspundețiȘtergereDak makr odata a-m fi sinceri cu noi insine ar fi totul perfect...dar nu putem din pacate...
Interesanta intrebare....
RăspundețiȘtergereMulti spun ca minciuna are picioare scurte, si chiar daca e o minciuna pe care ti-o spui singur...gen "Astazi sunt cu adevarat fericit/a", sau "Am tot ce imi doresc" , ce se intampla cand iti dai seama de adevar? Doare mai tare decat daca ai fi stiut de la inceput ca o parte din fericirea ta e stirbita, sau ca lipseste ceva din viata pe care o credeeai perfecta, sau orice alta minciuna pe care ti-o spui singur...
O minciuna care provine de la altcineva e si mai greu de suportat cand afli adevarul...poate era dintr-o cauza nobila, poate era menita sa te fereasca de cruntl adevar care ar fi taiat fara mila firele subtiri de ata care ne tin speranta si fericirea, dar daca ne permitem noua insine, sau chiar altora sa ne inalte visle mai sus de stele, nu cumva doare si mai rau atunci cand cad in cel mai adanc abis...?
Eu sincer prefer adevarul.Imi place sa stiu de la bun inceput ce se intampla, sa aflu lucrurile asa cum sunt, fara ocolisuri, fara ascunzisuri.Doar asa poti sti daca un anume lucru te poate rani sau nu.
E doar parerea mea....