Oare sunt fericit?

Una din intrebarile care ne strafulgera mintea in zilele triste, melancolice, cand ne intrebam….Ce am facut in viata asta pana acu? Care imi sunt adevaratii mei prieteni? Cu ce am gresit? Pe cine am reusit sa ajut? Pe cine am dezamagit?...
Gandindu-ma foarte profound din toate punctele de vedere, intrebarea ce m-as face fara prietenii mei de la actualul 10D, fara prietenul cel mai bun, care mi-a fost alaturi in unul din putinele momente, foarte grele din viata mea, ce m-as face fara mama, tata, fratele meu…….imi rasarea in minte….
Nu imi pot imagina viata fara colegii mei, toate clipele impreuna cu ei sunt unice, trebuie sa citez pe alex “a2-a mea familie” se afla acolo in jumatatea aceea de clasa, dar sa nu uitam si de Alexandra care acum este la G, si ea face parte din acest cerc numit..a2a mea familie.
Ma gandesc cu drag la familia mea, si ma mandresc ca multi copii cu ea, mama, tata, fratele, si restu familiei care sunt alaturi de parinti mei, care atunci in momentele grele intind o mana de ajutor, si prin acest prilej le multumesc; sunt inca mic si nu vad multe posibilitati in ai ajuta, dar incerc sa le fac viata cat mai usoara si sa ma comport ca un fiu model…
Realizez ca poate nu am multi prieteni, dar am foarte multi “cei mai buni prieteni”, ca poate am gesit in anumite momente din viata, fata de mine, fata de alte persoane si imi cer scuze, dar din greseli se invata; realizez ca eu sunt ramura de speranta a catorva suflete, umarul pe care poti sa plangi in noptile reci, persoana care aduce o raza de speranta in sufletele unor personae, chiar si in momentele negre; sunt constient ca poate am dezamagit, este imposibil sa nu fi dezamagit, si eu pe mine m-am dezamagit de atatea ori, dar nu este nimic, data viitoare voi incerca sa nu mai dezamagesc, sa bucur pe toata lumea, voi incerca din rasputeri sad au tto ce am mai bun din mine.
Lucrul cel mai important la care vroiam sa ajung este faptul ca raspunsul la intrebarea “Oare sunt fericit?” este da, sunt, asta datorita prietenilor mei, care in zilele grele m-au ajutat si au sarit sa intinda o mana de ajutor, fara a cere ceva in schimb, fara ai ruga sa faca acest lucru, datorita familiei fiindca doar datorita iubirii, educatiei, caldurii si respectului lor am reusit sa ajung unde am ajuns, sa fiu cine sunt, si sa am prietenii care ii am….si va multumesc ca imi sunteti alaturi la bine si la greu.